Mărturisire (poezie)

O Doamne, Isuse, la necaz
Eu Te ştiam departe.
Tu lângă mine la un pas.
Eu la un pas de moarte?…

Departe, Doamne, Te ştiam,
Credeam că nici nu-Ţi pasă
Când Tu băteai la mine-n geam,
Eu nu eram acasă?…

Ba da eram, de ce să mint?
Dar nu ştiam cin' bate.
Cum puteam eu uşa s-o deschid
Unui străin în noapte?

Credeam că un străin bătea
Aşa mi se păruse.
Nu cunoscusem vocea Ta,
O, iartă-mă, Isuse!

Când am deschis era Hristos
Şi-acum să plâng îmi vine.
O Doamne, ierţi un păcătos,
Un păcătos ca mine?

Pe mine, Doamne, care am furat?
O nu aici mi-e locul
Eu ştiu prea bine că în Iad
O să mă ardă focul.

Ah, Doamne, cât îmi e de greu
Să te privesc în faţă,
Eu care am băut mereu
Aproape-un sfert din viaţă.

Şi am minţit, am tras tutun,
Te-am înjurat pe Tine,
Eu n-am făcut un lucru bun
Şi Tu, mă ierţi pe mine?

„O, dacă ai şti tu, fiul meu”, -
Cu vocea Lui cea dulce
Îmi spuse atuncea Dumnezeu:
„Eu mai demult pe cruce,

Tâlharului, când am promis,
Cel răstignit ştii bine,
Că îl voi duce-n Paradis
În Paradis cu mine.

Şi dacă eu aşa am spus
Tâlharului pe cruce,
Să ştii că-n Paradis l-am dus
Şi pe tine nu te-oi duce.

Păcatele eu ţi-am iertat
De astăzi, nu mai plânge
Şi pentru tine am vărsat
Pe cruce al meu sânge!

Căci te iubesc copilul meu,
Cum altul nu iubeşte,
Întoarce-te din drumul rău
De toate te căieşte!

Şi de-ţi va fi ispita grea
Atunci tu roagă-te la Mine,
Şi lasă greul în seama Mea,
De azi voi fi cu tine!”

O Doamne, eu Te-am căutat
Prin temple-n ţări străine
Când Tu erai neîncetat
Aicea lângă mine!