Apă vie în pustie (poezie)

O pustie fără margini se aşterne-n faţa noastră
Caravane rătăcite caută apă-n pustie
Un cuvânt de mângâiere li se pare floare-albastră
Este apă şi-n pustie, apă dulce, apă vie.

Sete, soare şi sudoare. Pe drum cad oameni trudiţi
Şerpii-i ucid prin pustie, „Unde-i apa voastră vie?”
Scrâşnesc oamenii din dinţi.
Este apă şi-n pustie, apă dulce, apă vie.

Deodată le răsar în faţă palmieri înalţi şi verzi
O turmă de oi se-adapă la-un izvor de apă vie
Iar în jur e totul verde ca-nverzitele livezi
Este apă şi-n pustie, apă rece, apă vie.

Însetaţii-au dat năvală mai să sece tot izvorul
Istoviţi şi rupţi de sete, prăfuiţi, murdari şi goi.
„De-aţi şti cât v-am dus eu dorul, Îi primi zâmbind
păstorul:
Intraţi în turma mea de oi!!