Povestea firului de ceapă

Scriitorul Dostoevski, marele clasic al literaturii ruse descrie în celebrul său roman „Fraţii Kamarazov” o povestioară foarte interesantă, pe care (nu mai ţin minte care dintre scriitori români, în „România Literară”) a numit-o „Povestea firului de ceapă”.

Iată şi povestea pe care o povesteşte Gruşenka:
„Se spune că odată a trăit o femeie din cale afară de egoistă şi rea, care nu făcuse în viaţa ei nici o faptă bună nimănuia. Nu avea milă de nimeni şi nu iubise pe nimeni niciodată în afară de propria-i persoană. Era o povară şi un blestem pentru cei din jurul său.
Dar iată că într-o bună zi această femeie moare şi nimereşte drept în iad, de altfel unde-i era şi locul. Dar ca toată lumea avea şi ea un apărător în viaţă şi în moarte, acesta era îngerul ei păzitor, care nu voia cu nici un chip s-o lase să putrezească în iad. Acest înger se duce aşadar la Dumnezeu şi se roagă pentru sufletul femeii, pe care o cunoştea mai bine decât alţii.
– A făcut vre-un bine în toată viaţa ei? – a întrebat Dumnezeu.
Cum dorea să o salveze cu orice preţ de la chinurile veşnice ale iadului, îngerul şi-a adus aminte, că femeia odată, o singură dată în viaţa ei, a dat de pomană cuiva un fir de ceapă.
– Bine! – a spus Dumnezeu, în marea Sa îndurare. – Dacă e aşa atunci las-o să se agaţe de firul de ceapă iar tu trage-o afară din iad, dacă firul rezistă e salvată!
Îndată îngerul a luat firul de ceapă şi l-a întins femeii, care s-a prins bine de el, cu amândouă mâinile.
Numai că atunci câţiva păcâtoşi din preajmă au încercat să-se prindă şi ei de femeie, ca să îi scoată şi pe ei îngerul din iad. Îngerul trăgea de fir şi culmea firul rezista. Dar femeia tot egoistă a rămas – era firul ei de ceapă, era îngerul ei, – aşa că începu să-i alunge, ca nu cumva să se salveze şi ei. Dar în clipa în care a rămas singura stăpână pe fir, acesta s-a rupt. De acum îngerul nu mai putea face nimic pentru ea.

* * *

Când enumera pe cei ce nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, apostolul Paul aminteşte şi pe cei lacomi şi hrăpăreţi: „Nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivi, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:10)