«O, nu-s mai tari ispitele ca harul Căci nu se cere-ntâi să urci Calvarul,
Ci-ntâi primeşti puterea a-l urca.»
(Costache Ioanid)
Desigur cunoaștem cu toții legendarul ordin emis de generalul Ion Antonescu pe 22 iunie 1941, în celebra luptă cunoscută sub numele de «Bătălia de la Țiganca»: «Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!».
Și ostașii au trecut Prutul și 4271 dintre ei și-au dat viața pentru eliberarea Basarabiei.
Un adevărat ostaș ascultă ordinul comandantului său, chiar și atunci când acest ordin îl costă viața! Când comandantul său îi cere să moară. El moare!
Domnul Dumnezeu este numit «Dumnezeul Oştirilor».
El este «Împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor.» În Psalmul 2 scrie: «Împăraţi ai pământului, purtaţi-vă cu frică, daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi ca să nu pieriţi pe calea voastră».
Într-una din aceste oştiri ale Dumnezeului Celui Preaînalt suntem înrolați şi noi. Iar comandantul suprem a emis ordinul: «Creștini, vă ordon: Urcați Calvarul!..»
Poate părea cam dur, dar acesta este adevărul – Isus Hristos ne ordonă să urcăm Calvarul!
Am auzit pe foarte mulți subalterni ai lui Hristos, ofițeri în oștirea Lui, care predică aproape, sau chiar, plângând, prezentându-ne pe un Isus care stă în genunchi și se roagă de păcătoși ca să vină la El.
Fals!.. Total fals!.. «Folclor!» – spune fratele nostru în Hristos Florin Ianovici în una din mișcătoarele sale predici.
Imaginați-vă un Isus Hristos îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur, cu capul și părul alb ca lâna albă și ca zăpada, cu ochii ca para focului, cu picioarele asemenea aramei arse în cuptor,
cu un glas puternic – ca un vuiet de ape de munte, ținând în mâna dreaptă șapte stele, iar din gură ieșindu-I o sabie ascuțită cu două tăișuri, cu fața ca soarele când strălucește în puterea lui…
Credeți că acest Isus Hristos – «Împăratul slavei», «Împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor», «Alfa și omega», «Cel care îi va judeca pe cei vii, și pe cei și morți», stă în genunchi, plânge și se roagă de noi să intrăm în Împărăția Lui?..
Apostolul Ioan când l-a văzut, spune că a căzut la picioarele lui ca un mort.
Isus Hristos Comandantul Suprem al Armatei Cerești, și al întregii sale oștiri pământești se comportă ca un adevărat comandant – a emis ordinul: «Creștini, vă ordon: Urcați Calvarul!» Isus Hristos niciodată nu s-a rugat de nimeni. El a poruncit!
«Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni», – i-a poruncit lui Petru și Andrei.
«Vino după Mine» – i-a poruncit și vameșului Matei.
«Vino după Mine (…) Și lasă morții să-și îngroape morții», – i-a poruncit altui ucenic.
«Scoală-te (…) ridică-ți patul și du-te acasă» – a poruncit slăbănogului.
«Îndrăznește fiică! Credința ta te-a tămăduit», – a poruncit și femeii bolnave.
«Dați-vă la o parte, căci fetița n-a murit, ci doarme!» – a poruncit mulțimii din casa lui Iair.
«Facă-vi-se după credința voastră!» – a spus orbilor.
«Pleacă Satano!» – a poruncit Diavolului.
«Duceți-vă», – în turma cu porci cu voi, a poruncit dracilor.
«Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este aproape» – poruncea mulțimii.
«Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.» – își chema soldații.
«Luati jugul Meu asupra voastră…»,
«Lepădați-vă de sine»,
«Luați-vă crucea și urmați-Mă…» – Vă ordon: Urcați Calvarul!
Mai avem impresia că Isus Hristos stă în genunchi, plânge și se roagă de noi?...
Ca un adevărat comandat, El și-a dat viața pentru noi – ostașii săi. Ne iubește, ne ordonă, dar dacă îi nesocotim ordinele… Curtea Marțială… e o nimica toată pe lângă judecata de apoi. – «Plecați de la Mine blestemaților că nu vă cunosc de unde sunteți…»
Ni se mai pare o poruncă dură: «Urcați Calvarul!»?...
Dar ce părere avem despre porunci ca: «Iubiți-vă aproapele…» și «Rugați-vă pentru dușmanii voștri…», sau de porunci ca «Nu judecați…», «Nu vă îngrijorați…», dar de porunca: «Nu vă strângeți comori…»?...
Trăgând în jugul lui Hristos, ducându-ne crucea în spate, pas cu pas să urcăm Calvarul, căci acolo sus la piciorul crucii Sale se întâmplă «două minuni – spunea Wilhelm Busc – Minunea iubirii Lui imense și a păcatului meu mult».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu